Traiesti momente in care refugiul perfect e muzica. Tu te afunzi, te ascunzi in ea, iar ea, la randul ei, te seduce. Incepi sa te integrezi in imaginea amintirilor. Sa faci parte din ele. De multe ori, insa, te lovesti de o imagine ambigua. Mai mult un "blanc". Il percepi asa cum n-ai vrea, dar iti reda vitalitatea. Uneori amintirile dor. Alteori sunt vesele si iti dau vitalitate.
"Yalo Yalo" e o piesa care nu-mi spune nimic, nu imi aduce aminte de nimic. Pur si simpul imi place, o traiesc. Este un "blanc", dar unul placut. Sunt sigur ca sunt putini care mai asculta asemenea melodii in ziua de azi.
Eu n-am un gen pe care sa-l ascult. Ascult orice, dar trebuie sa-mi si placa.
NANA MOUSKOURI - Yalo Yalo
NANA MOUSKOURI - Samiotisa
miercuri, 14 iulie 2010
POVESTI...
POSTAT DE ANDREI RADULESCU la 09:54 1 comments
Abonați-vă la:
Postări (Atom)