DESPRE BISTRITA... SI SUPORTERUL LUI TOLO

M-a impresionat un articol scris de Tolontan... Desi nu sunt un mare fan al scrierilor lui, asta mi-a placut si pentru ca am cunoscut personajul si am avut ocazia sa stau cu el la o vorba intr-o seara.
Ioan Rus este, intr-adevar, un fan al Bistritei, e prieten cu Horoba si cu Jean Padureanu. Numai ca se bucura pe nevazute la golurile Bistritei. Si-a pierdut vederea in 86, dar asa cum spune si Tolontan, inca mai merge la meciuri. Simte atat de bine echipa, incat uiti ca ochii i s-au inchis odata pentru totdeauna.
La 48 de ani viata se vede intr-un fel. Iar el o vede vesela. Afacerile merg si nu prea. Hotelul sau nu mai e decat al doilea in preferintele orasului, dar nu este genul de om care sa isi piarda speranta.
Ii plac vinurile bune. Are colectie. Si-a dezvoltat automat alte simturi, dupa ce a orbit. Este un degustator desavarsit si cunoaste vinurile ca pe propriu corp. La o umila pipaire.
Si daca va zic ca mai spune si bancuri... va dati seama ce inseamna speranta la asemena oameni. Poate ma voi intoarce vreodata la el la hotel, sau poate nu. Dar seara in care am stat de vorba nu o voi uita, probabil, niciodata.