ALBA CA FAINA... SI CEILALTI PITICI!

Intr-o padure in apropiere de Ghencea s-a nascut candva un club de fotbal. Si era unul campion, si mandru-n toate cele, si era mare, linistit, avea loc printre stele.
Pana cand o vraja l-a cuprins. Lumina razboinica a lovit ca un meteorit. A lasat in urma praf si scrum (de la trabucuri, bineinteles!). Dar cui ii pasa!
Cu pusti uzate, mitraliere ieftine si sabii neascutite a iesit la lupta cea mare! A pierdut batalii dupa batalii. A fost invins de "The ONE" andONE si de Dan Capitan de Baragan.
Ostenii nu mai sunt de partea sa. Bat pe la porti, ca sa-i plateasca birul, dar sunt refuzati la lupta. Angajatii sai umili gandesc zi si noapte cum sa-i alunge pe tradatorii iubitori de club si pixangii, care varuiesc istoria. Soldatul Alba ca Faina a primit aceasta misiune. A inchis portile mai bine ca Zapata, ii dribleaza pe toti mai bine ca Dayro si se baga la dueluri mai rau ca Ghionea! Dar asculta toate poruncile generalului.
Generalul nu stie cine a tras cu sulita pe campul de lupta de la Sevilla, dar se mandreste ca oastea care o conduce va fi a urmasilor, urmasilor sai. Cu sau fara servitorii umili, care platesc bilet, dar nu sunt lasati sa intre la meciuri. Probabil, ca sa nu inghete!
Spirtul clubului a disparut, trofee nu mai vin, Europa nu mai e un taram de cucerit (cica nu mai aduce bani - dar ce in 2006 aducea?!), iar pretioasa cupa a fost ratata pe frontul de la Bistrita! Pentru General nu trofeele si istoria conteaza. Doar banii, pe care trebuie sa-i puna la loc in sacul, care odata era fara fund. Acum, criza bate fundul.