PE CARARI DE MUNTE

PARTEA 1 - TRANSFAGARASAN
Nimic nu e mai frumos decat falnicul Transfagarasan. Dar pana sa ajungi sa ii admiri toate partile sale exceptionale, cu parauri, creste, poteci si lacuri, treci prin fata Manastirii Argesului, celebra mai mult pentru legenda ei, care spune ca Manole a zidit-o pe Ana, ca jertfa pentru Dumnezeu, care nu-l lasa sa o termine. Din nefericire, pana si aceste lacase sfinte sunt ca niste cersetorii - ai, n-ai. trebuie sa dai. Mi s-a parut incredibil ca pentru a intra in Manastire ti se cer o caruta de bani... Parca 7 lei de om, daca nu ma insel. La din astea, Romania ramane cea mai nesimtita tara. Dar cu o ministra in fusta scurta, ce sa ceri?!

La doar cativa kilometri de Curtea de Arges - un oras mic, care nu are nimic spectaculos - incepi sa zaresti crestele celor mai frumosi si mai spectaculosi munti ai Romaniei. Fagarasul este extrema frumoasa, dar neexploatata turistic. Daca Elvetia sau Austria detineau un asa tinut, era poate cea mai atractiva si mai scumpa zona. Dar noi, romanii, suntem obisnuiti cu salbaticia. Si poate ca e mai bine ca a ramas asa.
Prima oprire dupa Curtea de Arges este intotdeauna Barajul Vidraru! O constructie impetuoasa, ceausista, dar care te face sa simti ceva adrenalina, doar privind-o. Te uiti in jos - 166,6 metri (chiar radeam cu lumea ca e Barajul Diavolului!) Pe Lacul Vidraru se organizeaza plimbari cu barca, iar pe marginea lui zaresti o multime de corturi. Este modul cel mai ieftin, dar si util pe Tranfagarasan - pe 90 de kilometri cat are el, daca sunt 20 de pensiuni eu ma calugaresc!



Aproape 15 kilometri de la baraj, lacul iti tine companie la drum. Nu poti sa nu te mai opresti, macar din 2 in 2 kilometri sa mai faci o poza si sa mai respiri o gura de aer proaspat. Eu o tin pe a mea, ca tot mi-am adus aminte - cred ca e mult mai interesant Transfagarasanul, daca pleci de la Curtea de Arges, decat venind dinspre Sibiu.


Dupa cateva ore de mers si multe curbe, care te ametesc (sa va mai amintesc ca eu eram in drepata si nevastuica la volan? Nu cred ca mai e cazul :))))) am ajuns la Piscul Negru. Ne-am cazat la hotelul Piscul Negru.



Un loc dragut si unde se mananca binisor. Terasa este superba, dar despre asta vorbim mai incolo.
Hotelul e incadrat de doua paraiase, care se aud foarte bine in linistea de dimineata. Din pacate, niste boxe cu volumul spre maxim de la hotel strica tot in restul zilei.


De la hotel am plecat in vizita spre Balea Lac. La doar cativa kilometri (nu mai mult de 15!) se gaseste punctul maxim al Transfagarasanului - in altitudine - ceva peste 2000 de metri. Transfagarasanul e singurul drum din Romania, care ajunge la peste 2000 de metri. Tuneluri deschis, pe deasupra carora trec paraiase, oieri cu sute de oi, un peisaj extraordinar, imensitatea muntilor, cascade, aer curat, o sosea palpitanta pentru orice sofer. Este ceva pentru care nu gasesti cuvinte. Asa ca las pozele sa vorbeasca despre el!











Este si momentul in care te gandesti la ce fraieri sunt unii, care aleg vacante pe bani foarte multi in afara! Am ajuns pana la urma la destinatia pe care ne-am propus-o: Balea Lac! Primul lucru, eu si cu sotioara mea ne-am aventurat la o Tiroliana. A fost ceva foarte misto pana la urma, dar recunosc ca mi-au cam tremurat picioarele la inceput. Sa vezi un gol sub tine de vreo 50-60 de metri si tu sa fii agatat de o sarma, ceredeti-ma ca nu e chiar comod! Iti da insa adrenalina... cat cuprinde. Si mama a avut curaj.


Lacul este si el o frumusete a naturii. Sunt frumoase si cabanele din jurul lacului, pline ochi. Sunt ocupate, de obicei, cu saptamani bune inainte! Am facut si o poza aproape in mijlocul lacului, pe o stanca.





Din pacate, zona de la Balea s-a manelizat foarte mult si foarte multi cokalari o aleg ca destinatie de week-end. Asa ca daca ajungeti sambata sau duminica e cam aglomerata.
Ne-am intors la hotel, am mai admirat odata peisajele, am mancat un pastrav, am baut o sticla de vin si am incercat sa adormim. Greu, pentru ca la hotel era petrecere mare cu foc de tabara, foc de artificii si muzica foarte tare. S-a oprit abia aproape de miezul noptii. Dimineata am luat-o din loc, pentru un drum frumos, dar lung si istovitor, pana aproape de Durau! Peste 400 de kilometri. Totul, in partea a doua a povestii.

SA RADEM CU DINAMO! IAR...

- nu-i echipa mai frumoasa si haioasa ca Dinamo. Cum spunea un coleg, cunostiintele de geografie ni s-au imbunatatit simtitor. De la cine mai puteai auzi de Elfsborg (schiorii), Knatspirnufelag (pescarii amatori), 17 Nentori (cea mai mare rusine), NEiCa Nimejgen. Acum am descoperit pe harta un nou punct de interes - Liberec :))))
- probabil ca Dinamo a fost pus cu cap la doar o statie de tramvai de Circ. Felicitari celui care a facut-o! :))))
- n-am mai ras ca la meciul de aseara in viata mea!
- Tamas a fost de plastic. Dar stim ca "live in plastic! It's fantastic!" Evident, in cluburile de nopate!
- sa ne dam jos bonetele, in fata lui Bonetti. Ce antrenor extraordinar! Este artistul victoriei istorice a lui Dinamo, 4-0 la Piatra Neamt :))))
- suporterii lui Dinamo sunt exemplari. O mie, doua - cat au fost la meci! (10 mii zicea Borcea.. O, Doamne!) Si chiar le dau dreptate ca au intrat pe teren. E clar ca jucau mai bine ca Sageata "Cupidon" Niculae, mini-Torje sau Ronaldusul de Cristea
- am numarat suturile care au fost aproape sa treaca de peluze (chiar daca pe Dinamo e la 50 de metri in spatele portii..). Torje, N'Doye(aveam o N'Doyala si cu rapperul asta american...) Cristea - toti au fost pe-aproape :))))
- Turcu a revenit cu norocul la Dinamo! Saracii, sunt blestemati sa ajunga in competitiile care se termina in "League"!
- veste buna si pentru actionari. Macar nu mai dau bani pe prime uriase...
- saracul Dolha, a fost mai bubuit ca la un razboi mondial!
- pentru cei 10 mii de fani ai lui Dinamo, care au mai ramas dupa meciul de aseara, ma ofer sa fac o lista cu echipe, cu care pot tine pe viitor! (Nasule' sa treci pe la mine!!!)
- in final, multumesc lui Alin Buzarin pentru articolul exceptional - "Pregătiţi-vă de Liga Campionilor!" Sa radem cu Dinamo, iar...

ZIUA A DOUA

PARTEA I
M-am trezit la 6 dimineata, poate si de fericire ca nu trebuie sa ma duc la munca, si pe la 8 juma, am plecat de la Garcina spre Cheile Bicazului. Adevarata splendoare creata de natura in tarisoara asta prost facuta. Pe drumul de 30 de kilometri pana la Bicaz, Bistrita iti trimite ademenitor catre nari, mirosul apei de munte. Cum intri in orasul Bicaz (e cam mult spus oras, pentru un bloc si doua fabrici parasite), se vede barajul urias construit de comunisti! Evident de ei, ca incompententii care s-au perindat pe la putere ar mai face unul in 1000 de ani, daca s-ar apuca azi. Abia dupa ce treci de oras incepi sa zaresti stancile pietruite, care iti spun, parca, "mergi inainte - esti pe drumul cel bun"!




Prima nebunie a naturii care iti iese in cale - Cheile Sugaului - Munticelu, unde apa trece printre doi pereti. Nu se pot strabate cu pasul, pentru ca locul e extrem de stramt. Dar e o frumusete rara, iar pentru ca apa vine cu putere, lumea se aduna sa isi spele covoarele, intr-o cascada improvizata.



In maxim 8 kilometri ajungi la adeverata minune a naturii. Cheile Bicazului. Doi pereti care stau sa cada pe tine, o muzica a apelor Bicazului care te surzeste, racoare, de te apuca tremuriciul. Dar toate astea aduna o frumusete cum nu prea gasesti in lumea asta.



Urmeaza drumul pana la Lacul Rosu - Gylkosto, cum ii spun localnicii. Putini vorbesc romana. Nu stiu sau nu vor. Dar nu te simti in Romania, ci printre straini. Am vrut sa cumpar un magnet de frigider si pentru ca pe toate scria numele si in maghiara am refuzat. Nu ca as fi cel mai mare patriot, dar... nu mi se pare corect.
Plimbarea cu barca pe Lacul Rosu nu se poate rata. Cei care o stiti pe Madalina sa o intrebati, de ce ii era asa frica in barca?? Mie n-a vrut sa imi spuna. Poate pentru ca vasleam eu... :)))


Drumul pana la Lacul Rosu e mai periculos decat Transfagarasanul si ofera privelisti de exceptie.

PARTEA II
Ne-am intors la Piatra Neamt si am testat telegondola electorala a lui Pinalty. Ori n-aveam chef, ori e Piatra Neamt un oras urat vazut de sus? Nu mi-am dat seama. Jos el e foarte curat si ingrijit. De sus pare altfel. Cineva ne-a sfatuit sa luam telegondola, spre noapte. E mult mai spectaculos. N-am apucat sa facem asta.
Bistrita se vede, insa, foarte frumos de pe Pietricica, unde s-au amenajat si niste terase. Inca se lucreaza din greu la telescaun! Poate cu el drumul ar fi mai interesant. Poate mergem intr-o zi.



A urmat intoarcerea la Garcina si somn de voie.

PARTEA III
Primarita din Garcina, o doamna extraordinar de amabila si muncitoare, ne-a dus sus pe un platou. Undeva la 900-1000 de metri! O zona unde arabii vor sa construiasca un hotel exclusivist de 5 stele, cu circuit inchis. Zona e super. Drumul, insa, un cosmar de vreo 10 kilometri. Nu se intra pe el cu masina, decat daca esti mare si tare, pentru ca e inchis de o bariera. Sus e foarte misto. Am urcat cu doua masini. Intr-una noi cu primarita, in alta... Parintele Laurentiu (nu ala... :))), Staretul Manastirii Almas. Inainte sa urcam am luat si cea mai curata masa din aceasta deplasare, cu produse nascute si crescute la manastire :)))
Sus, un urlet ar ursului ne-a speriat si am luat-o frumusel spre casa. "Sati sa-mi salt sutana, ca sa fug mai repede" - e replica ce imi vine mereu in minte a parintelui.



A urmat, apoi, o sucrta vizita la Manastirea Horaita, dupa o noua bucata de drum forestier si somn, tata, ca nu mai era nimeni in stare de altceva!