PE CARARI DE MUNTE

PARTEA 1 - TRANSFAGARASAN
Nimic nu e mai frumos decat falnicul Transfagarasan. Dar pana sa ajungi sa ii admiri toate partile sale exceptionale, cu parauri, creste, poteci si lacuri, treci prin fata Manastirii Argesului, celebra mai mult pentru legenda ei, care spune ca Manole a zidit-o pe Ana, ca jertfa pentru Dumnezeu, care nu-l lasa sa o termine. Din nefericire, pana si aceste lacase sfinte sunt ca niste cersetorii - ai, n-ai. trebuie sa dai. Mi s-a parut incredibil ca pentru a intra in Manastire ti se cer o caruta de bani... Parca 7 lei de om, daca nu ma insel. La din astea, Romania ramane cea mai nesimtita tara. Dar cu o ministra in fusta scurta, ce sa ceri?!

La doar cativa kilometri de Curtea de Arges - un oras mic, care nu are nimic spectaculos - incepi sa zaresti crestele celor mai frumosi si mai spectaculosi munti ai Romaniei. Fagarasul este extrema frumoasa, dar neexploatata turistic. Daca Elvetia sau Austria detineau un asa tinut, era poate cea mai atractiva si mai scumpa zona. Dar noi, romanii, suntem obisnuiti cu salbaticia. Si poate ca e mai bine ca a ramas asa.
Prima oprire dupa Curtea de Arges este intotdeauna Barajul Vidraru! O constructie impetuoasa, ceausista, dar care te face sa simti ceva adrenalina, doar privind-o. Te uiti in jos - 166,6 metri (chiar radeam cu lumea ca e Barajul Diavolului!) Pe Lacul Vidraru se organizeaza plimbari cu barca, iar pe marginea lui zaresti o multime de corturi. Este modul cel mai ieftin, dar si util pe Tranfagarasan - pe 90 de kilometri cat are el, daca sunt 20 de pensiuni eu ma calugaresc!



Aproape 15 kilometri de la baraj, lacul iti tine companie la drum. Nu poti sa nu te mai opresti, macar din 2 in 2 kilometri sa mai faci o poza si sa mai respiri o gura de aer proaspat. Eu o tin pe a mea, ca tot mi-am adus aminte - cred ca e mult mai interesant Transfagarasanul, daca pleci de la Curtea de Arges, decat venind dinspre Sibiu.


Dupa cateva ore de mers si multe curbe, care te ametesc (sa va mai amintesc ca eu eram in drepata si nevastuica la volan? Nu cred ca mai e cazul :))))) am ajuns la Piscul Negru. Ne-am cazat la hotelul Piscul Negru.



Un loc dragut si unde se mananca binisor. Terasa este superba, dar despre asta vorbim mai incolo.
Hotelul e incadrat de doua paraiase, care se aud foarte bine in linistea de dimineata. Din pacate, niste boxe cu volumul spre maxim de la hotel strica tot in restul zilei.


De la hotel am plecat in vizita spre Balea Lac. La doar cativa kilometri (nu mai mult de 15!) se gaseste punctul maxim al Transfagarasanului - in altitudine - ceva peste 2000 de metri. Transfagarasanul e singurul drum din Romania, care ajunge la peste 2000 de metri. Tuneluri deschis, pe deasupra carora trec paraiase, oieri cu sute de oi, un peisaj extraordinar, imensitatea muntilor, cascade, aer curat, o sosea palpitanta pentru orice sofer. Este ceva pentru care nu gasesti cuvinte. Asa ca las pozele sa vorbeasca despre el!











Este si momentul in care te gandesti la ce fraieri sunt unii, care aleg vacante pe bani foarte multi in afara! Am ajuns pana la urma la destinatia pe care ne-am propus-o: Balea Lac! Primul lucru, eu si cu sotioara mea ne-am aventurat la o Tiroliana. A fost ceva foarte misto pana la urma, dar recunosc ca mi-au cam tremurat picioarele la inceput. Sa vezi un gol sub tine de vreo 50-60 de metri si tu sa fii agatat de o sarma, ceredeti-ma ca nu e chiar comod! Iti da insa adrenalina... cat cuprinde. Si mama a avut curaj.


Lacul este si el o frumusete a naturii. Sunt frumoase si cabanele din jurul lacului, pline ochi. Sunt ocupate, de obicei, cu saptamani bune inainte! Am facut si o poza aproape in mijlocul lacului, pe o stanca.





Din pacate, zona de la Balea s-a manelizat foarte mult si foarte multi cokalari o aleg ca destinatie de week-end. Asa ca daca ajungeti sambata sau duminica e cam aglomerata.
Ne-am intors la hotel, am mai admirat odata peisajele, am mancat un pastrav, am baut o sticla de vin si am incercat sa adormim. Greu, pentru ca la hotel era petrecere mare cu foc de tabara, foc de artificii si muzica foarte tare. S-a oprit abia aproape de miezul noptii. Dimineata am luat-o din loc, pentru un drum frumos, dar lung si istovitor, pana aproape de Durau! Peste 400 de kilometri. Totul, in partea a doua a povestii.