ZIUA A DOUA

PARTEA I
M-am trezit la 6 dimineata, poate si de fericire ca nu trebuie sa ma duc la munca, si pe la 8 juma, am plecat de la Garcina spre Cheile Bicazului. Adevarata splendoare creata de natura in tarisoara asta prost facuta. Pe drumul de 30 de kilometri pana la Bicaz, Bistrita iti trimite ademenitor catre nari, mirosul apei de munte. Cum intri in orasul Bicaz (e cam mult spus oras, pentru un bloc si doua fabrici parasite), se vede barajul urias construit de comunisti! Evident de ei, ca incompententii care s-au perindat pe la putere ar mai face unul in 1000 de ani, daca s-ar apuca azi. Abia dupa ce treci de oras incepi sa zaresti stancile pietruite, care iti spun, parca, "mergi inainte - esti pe drumul cel bun"!




Prima nebunie a naturii care iti iese in cale - Cheile Sugaului - Munticelu, unde apa trece printre doi pereti. Nu se pot strabate cu pasul, pentru ca locul e extrem de stramt. Dar e o frumusete rara, iar pentru ca apa vine cu putere, lumea se aduna sa isi spele covoarele, intr-o cascada improvizata.



In maxim 8 kilometri ajungi la adeverata minune a naturii. Cheile Bicazului. Doi pereti care stau sa cada pe tine, o muzica a apelor Bicazului care te surzeste, racoare, de te apuca tremuriciul. Dar toate astea aduna o frumusete cum nu prea gasesti in lumea asta.



Urmeaza drumul pana la Lacul Rosu - Gylkosto, cum ii spun localnicii. Putini vorbesc romana. Nu stiu sau nu vor. Dar nu te simti in Romania, ci printre straini. Am vrut sa cumpar un magnet de frigider si pentru ca pe toate scria numele si in maghiara am refuzat. Nu ca as fi cel mai mare patriot, dar... nu mi se pare corect.
Plimbarea cu barca pe Lacul Rosu nu se poate rata. Cei care o stiti pe Madalina sa o intrebati, de ce ii era asa frica in barca?? Mie n-a vrut sa imi spuna. Poate pentru ca vasleam eu... :)))


Drumul pana la Lacul Rosu e mai periculos decat Transfagarasanul si ofera privelisti de exceptie.

PARTEA II
Ne-am intors la Piatra Neamt si am testat telegondola electorala a lui Pinalty. Ori n-aveam chef, ori e Piatra Neamt un oras urat vazut de sus? Nu mi-am dat seama. Jos el e foarte curat si ingrijit. De sus pare altfel. Cineva ne-a sfatuit sa luam telegondola, spre noapte. E mult mai spectaculos. N-am apucat sa facem asta.
Bistrita se vede, insa, foarte frumos de pe Pietricica, unde s-au amenajat si niste terase. Inca se lucreaza din greu la telescaun! Poate cu el drumul ar fi mai interesant. Poate mergem intr-o zi.



A urmat intoarcerea la Garcina si somn de voie.

PARTEA III
Primarita din Garcina, o doamna extraordinar de amabila si muncitoare, ne-a dus sus pe un platou. Undeva la 900-1000 de metri! O zona unde arabii vor sa construiasca un hotel exclusivist de 5 stele, cu circuit inchis. Zona e super. Drumul, insa, un cosmar de vreo 10 kilometri. Nu se intra pe el cu masina, decat daca esti mare si tare, pentru ca e inchis de o bariera. Sus e foarte misto. Am urcat cu doua masini. Intr-una noi cu primarita, in alta... Parintele Laurentiu (nu ala... :))), Staretul Manastirii Almas. Inainte sa urcam am luat si cea mai curata masa din aceasta deplasare, cu produse nascute si crescute la manastire :)))
Sus, un urlet ar ursului ne-a speriat si am luat-o frumusel spre casa. "Sati sa-mi salt sutana, ca sa fug mai repede" - e replica ce imi vine mereu in minte a parintelui.



A urmat, apoi, o sucrta vizita la Manastirea Horaita, dupa o noua bucata de drum forestier si somn, tata, ca nu mai era nimeni in stare de altceva!