CUM E TURCU...

"Alah e mare!" - asa a sunat primul mesaj pe care l-am primit dupa meciul turcilor. Era de la varu Alin din Constanta. Acolo sunt mai multi turci ca nicaieri in Romania si lumea s-a bucurat. Si eu m-am bucurat. Cehia e o echipa fara vlaga, o echipa care la acest Euro nu poti sa spui ca ti-a placut, pentru ca nu ai cu ce sa acoperi afirmatia. Cehia a fost tradata si de cel mai de pret lucru pe care-l avea - portarul Cech a facut cel mai prost meci al vietii. Risc sa spun acest lucru. Oricum, sigur a facut cel mai slab meci pe care l-am vazut eu cu el in poarta.
Dar sa vorbim de turci - se vede ce popor luptator sunt. De aia le-am dat noi bir sute de ani, de aia ne atacau ei si noi niciodata, de aia erau cata frunza si iarba - toti luptau pentru acelasi tel. Cu toate astea, sunt un popor care a suferit mult. Tot timpul. Si la acest euro a suferti. Turcii au fost in pumni inca de la primul meci, cand Portugalia le-a scos fotbalul din cap. Au luat-o de la capat si au inceput ca un nou nascut si meciul cu Elvetia. S-au trezit la timp, au egalat, iar apoi s-au rugat la Alah pentru minunea din prelungiri. O tibie a deviat un sut, care nu era sigur gol, si a dus-o in plasa.
Cu cehii au suferit dublul. Dar s-au si bucurat dublu la final. Cehii au condus cu 2-0, dar luptatorii turci au avut un sfert de ora de vis, senzational, exceptional, fantastic, genial, etc.
Un pusti, Arda si un geniu Nihat, au condus oastea otomana spre sferturi. Si cu un supergol! Am avut senzatia ca Alah al lor a mutat bara mai sus la sutul lui Nihat - de la golul fericirii, ca i-a luat mingea din maini lui Cech la golul egalarii si ca l-a pozitionat prost pe acelasi Cech la golul care a dat semnalul revenirii turcilor. M-am convins: Alah e mare!