Am descoperit ca de la bucurie la tristete nu e decat un singur pas. Azi esti fericit, ai toate motivele din lume sa te bucuri de ceva. Orele trec si minutele te schimba. Totul devine mai palpitant si deodata, brsuc, devii un personaj al nimanui. Nici nu trebuie sa deschizi ochii ca sa iti dai seama ca esti pierdut undeva. te intrebi o secunda... unde?! E greu sa descoperi. E greu sa iti reasezi capul pe umeri, pentru ca nu stii unde e capul. L-ai pierdut! Sunt momente de cumpana ale gandirii. Te straduiesti sa redevii Tu! Dar cine esti Tu, te intrebi!? Nici macat constiinta nu te mai recunoaste. Sentimentul de pierdere, de pierdut in neant este atins.. la cote maxime. In jurul tau un vid, in care incerci sa descoperi sentimente, pasiuni, sa retraiesti amintiri. Descoperi ca nici asta nu se poate, pentru ca nu iti dai seama cine esti Tu.
Tu... il realizezi doar ca un proverb. E neintelesul unui sens care iti macina usor, usor gandirea.
Incerc sa te redescoperi. Pipai fiecare amanunt al tau. dar nu gaseasti acest... Tu!
Iti dai seama repede ca nu poti sa faci nimic pentru acest Tu, pentru ca esti chiar Tu. Pui capul usor pe perna, te zbati in gol, incerci sa te cauti si mai atent. Ajungi sa iti atingi burta, organele, picoarele. Mainile lucreaza la capacitate maxima, dar Tu esti pierdut. Nu estit Tu.
Asta inseamna ca maine trebuie sa o iei din nou de la capat. Inseamna ca trebuie sa descoperi un alt Tu. Sa descoperi alte parti bune. Sa nu te mai gandesti la Tu care erai, ci la Tu care vei fi.
Pentru ca traim intr-o lume in care Tu de ieri nu mai ai nicio valoare. Tu de azi, incerci sa fii chiar Tu, iar Tu de maine... nu stii ce vei fi. Nu vei stii niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu