GURA OMULUI, ADEVAR GRAIESTE!

cand pierzi vremea e bine sa stai sa gandesti cu voce tare la cuvantul cel mai potrivit. cuvantul pe care , pana la urma, il rostesti fara sa vrei. este un fel de a te lua gura pe dinainte, explicat stiintific intr-o carte de Nichita Stanescu. apoi, spun eu, urmeaza momentul hilar. este clipa epocala in care descoperi ca devii centrul universului. este clipa in care iti dai seama ca ai rostit o prostie.
urmeaza cazurile de comportament:
- cazul 1: cand te inrosesti la fata, esti blocat, vezi multe perechi de ochii atintite catre tine. te simti un om pierdut si nu mai ai tupeul sa rostesti nici macar o vorba. lumea care este langa tine incepe sa se amuze.
- cazul 2: in care trebuie sa iti sustii cu tarie cuvantul rostit anapoda. este cel mai greu lucru, pentru ca exista posibilitatea, fie sa fi uitat ce ai spus, fie sa trebuiasca sa ascunzi tot ce ar urma sa reiasa din acel cuvant, fie nu iti vine nicio idee buna si incerci sa te scuzi, desi esti inca pierdut si dezorientat
-cazul 3: in care incepi sa vorbesti numai tu, sa spui tot ce gandesti. ti se pare cel mai potrivit moment al adevarului. nici gand sa fie pentru tine un capat de tara, ba chiar esti fericit ca ai scapat porumbelul si acum esti gata sa reproduci toata povestirea pe care gandul o gandea la momentul respectiv.